O fata,un baiat,si o poveste

Incepuse scoala..dar nu simtea nimic.Se rupea in bucatele cu fiecare clpa..Din momentul in care cineva..sau ceva..a vrut sa-i desparta.Inca nu accepta ca el a luat decizia asta.Inca isi mai dorea ca acel numar de telefon sa nu fi fost al lui..ca acel Id de mess sa fie unul fantoma.. Ca acel mod de a scrie sa fi fost al unui foarte bun prieten.Nu accepta ideea lui. brusca si categorica de despartire.Nu intelege de ce i se intampla EI asta...Se lupta in zadar cu amintirile.. cu larimile.. si cu durerea.. dar erau razboaie pierdute inca dinainte de a ajunge pe frontul rece si afumat al suferintei.. Se gandea de multe ori sa puna capat.. sa termine cu viata.. sa renunte.. sa doarma linistita pentru totdeauna..intr.un sicriu straniu.. singura.. fara el.. cum urma sa fie de acum inainte.. Un singur lucru o tinea legata de aceasta lume... persoanele pe care urma sa le dezamageasca... si frigul.. de acolo.. de jos.. ura sa.i fie frig.. utlima oara cand fusesera impreuna.. avea mainile reci.. si mereu ii promitea ca o va incalzi... cu toate astea.. de fiecare data lasa bruma sa ii acopere speranteleO durea tot corpul.. O dureau pleoapele cand trebuia sa se trezeasca dimineata..o dureau degetele cand trebuia sa se spele pe dinti..o dureau buzele cand se privea in oglinda si ii simtea atingerea moale..dulce..PERFECTA..Nu mai avea puterea sa promita nimic..nimanui.. nici macar ei....Incerca decat sa para ca ii e bine.. ca nu ii simte absenta.. ca a depasit momentul.. dar..odata ce ajungea acasa..si inchidea usa camerei ei...ramanea blocata in labirintul creeat chiar de ea....Incerca doar sa il simta aproape....chiar daca il vedea in fiecare zi.. ii privea zambetul de copil.in pozele vechi.. din vara... Acum nu mai era acelas.. luceul schimba pe toata lumea.. dar pentru ea nu conta.. isi imagina in fiecare clipa modul adorabil in care ii saruta fruntea.. si o tinea in brate.. Tremura cand pur si simplu din greseala.. gasea acea mica jumatate argintie..printre lucrurile vechi.. care candva ii apartinuse... era un simbol.. al dragostei eterne si neconditionate pe care si.o promisesera reciproc.. intr.o ciudata zi de 5 august....Isi amintea perfect cat de bine ii venea acel tricou albastru.. cum se pregatise acasa...si cat ii placea cand se juca in coditele ei... Dintr.un motiv pe care numai ea il stia...ii era mai greu ca niciodata sa comunice.. sa zambeasca.. sa traiasca.. ii era greu si sa respire... simtea tot timpul ca respira parfumul lui ...si ca fiecare molecula din corpul ei tanjea la gandul de inpacare.. dar in acelas timp.. isi doarea din suflet sa aiba puterea sa refuze.. orice propunere directa sau nu.. din partea lui.Se tortura citind de 100 de ori acele putine SMS.uri in care ii spunea"Te iubesc".. si privind cele 3 poze pe care le avea cu el.Zi de zi...noapte de noapte.. clpa de clipa.. Se intreba daca vreodata va mai trai.. in adevaratul sens al cuvantului..sau daca va indura acei spini in spatele ei.. pana ar fi uciso...Isi dorea din ce in ce mai mult.. sa fie langa el.. ar fi fost prizoniera fiecarei priviri pline de plictiseala.. ura sau repros.. dar ar fi invatat sa moara.. singura.. de dragul lui... urmand ca dimineata.. el sa ii redea viata cu un singur zambet... Treceau saptamani.. luni.. si ea nu isi revenea.. parea a fi OK.. dar ranile nu i se vindecasera nici macar la margini.. si continua sa isi numere respiratiile.. erau din ce in ce mai rare.. si mai dureroase.. ca si cum rasuceai cutitul.. de milioane de ori pe secunda. in carnea vie..Urma sa termine clasa a8a.. dar nu.si amintea nimic din timpul scolii.. nici un repros din partea profesorilor.. nici o lauda.. nici o scuza pt ca intarziase la prima ora.. si cu atat mai putin ceva de colegii ei.. NIMIC...Era ca si cum traise pe parcursul ultimului an intr.un glob de sticla.. care nu.i permitea sa vorbeasca cu nimeni.. A fost surprinsa.. cand.. dupa o absenta de cateva luni bune.. totul se schimbase ..prietenii noi.. materii noi.. profesori noi.. chiar si clasa noua.. Nu putea sa isi explice unde fusese pana atunci.. de ce nu mai retinea nici o schimbare.. de ce pentru prima oara a simti nevoia sa isi indrepte parul.. constanand cu uimire ca ultima oara cand facuse asta parul ei era pana la umar.. iar acum trecea cu mult de acea dimensiune..Pentru prima oara.. s.a aranjat.. arata bine.. de fapt.. arata extraordinar.. ca si cum.. avea pentru cine sa faca asta... ca si cum .. stia ca era cineva care isi doarea sa o vada in sfarsit stralucind.. Ia revenit zambetul inocent si adorabil pe fata.. dansa pe strada.. lasa razele soarelui sa ii mangaie fata.. buzele.. parul.. ochii.. simtea in sfarsit ca trieste.. Astepta nerabdaroare ca prietena ei cea mai buna sa coboare din bloc.. sa o stranga in brate.. sa ii spune ca o iubeste.. si ca nu o va mai parasi niciodata.. cu toate ca nu facuse asta in mod direct ..Usa blocului se deschise.. era nerabdatoare.. ii tremurau mainile.. si zambea continuuu.. dar.. totul s.a terminat brusc.. Niciodata nu se gandise la asta.. poate datorita faptului ca ca nu gandise de loc in ultimele luni... ca fusese imuna orcarei imagini ce ii trecea prin fata ochilor.. Era chiar acolo.. in fata scarii.. cea mai buna prietena.. cu El.. cu El de mana.. impreuna.. cu EL.. Unul langa altul.. cel care o omorase acum aproape un an.. si cea care o tinuse in viata . .cel datorita caruia plangea in fiecare seara.. si cea datorita careia.. isi stergea lacrimile odata terminarea ultimei melodii dupa IPod.. Amandoi erau acolo..statui de ceara inexpresive.. I.a privit de 2 ori.. si a plecat spre casa.. simtea cum .. treptat obrajii i se inecau in lacrimi.. simtea cum rimelul ii acoperea porii si o facea sa para o marioneta pictata pe fata.. gata in orice moment sa iasa in fata publicului sau format din regrete..amagiri si minciuni.. Ajunge acasa.. se incuie in camera ei.. si plange.. plange.. plange pana la ultima lacrima.. si cand credea ca nu mai are rezerve.. un noi val de lacrimi se revarsa peste fata ei.. a rupt pozele cu ei 2.. a aruncat toate amintirile de la ea.. si a cazut in genunchi.. sperand sa fie un vis.. In lupta ei zadarnica cu dezamagirea.. dintr.un saculet mic.. a cazut ceva.. o jumatate de inima.. argintie.. A privit.o absent.. mult timp..a luat rujul preferat.. si a scris pe oglinda.."A fost odata o fata..Se gandea de multe ori sa puna capat.. sa termine cu viata.. sa renunte.. sa doarma linistita pentru totdeauna..intr.un sicriu straniu.. singura.. fara el.. cum urma sa fie de acum inainte.. Un singur lucru o tinea legata de aceasta lume... persoanele pe care urma sa le dezamageasca... si frigul.. de acolo.. de jos.. ura sa.i fie frig.. utlima oara cand fusesera impreuna.. avea mainile reci.. si mereu ii promitea ca o va incalzi... cu toate astea.. de fiecare data lasa bruma sa ii acopere sperantele"..si a inchis ochii..