Perfect!!

E oficial! Am nevoie de o vacanta...sau poate nu vacanta.am nevoie de o zi perfecta, de o Roxana perfecta.

Vreau la mare! Sa stau pe plaja...decat eu si marea,si cerul,si stelele,sa ma uit in sus,si sa ma gandesc la tot. Sa ma eliberez,sa ma detasez,sa imi ascult inima si sa imi urmez gandurile,doar eu..cu mine si cu marea,si cu cerul,si cu stelele.

Sa beau bere decat eu,cu marea,si cu cerul,si cu stelele.Sa fumez o tigara tot eu,sa te vad langa mine certandu-ma ca fumez prea mult.Sa ascult muzica la ipod in timp ce marea,cerul si stelele ma privesc.Sa le zambesc pe sub mustati si sa ma intorc la tine...cu gandul. Deja mi te imaginez in tot felul de situati.Deja simt cum iti ating buzele,marea,cerul si stelele ma invidiaza.Sarutul nostru le-ar uni pe fiecare in parte,deci?

Ce zici?Simti nevoia de o zi perfecta??

Here comes the E.N.D (Eternal Need of Destruction)

Auzi.Visezi.Visam.Astept.Imi ceri o tigara.Iti dau. Imi spui ca iti e dor de mine,iti raspund cu "si mie". Razi,ma alinti,zambesc,zambim.Asteptam din nou.Vrei sa ma atingi,te opresti.EI sunt prin preasma.Speri sa se faca intuneric,dar in continuare e lumina,iti analizez cu privirea abdomenul perfect si incerc sa ma imaginez la tine in brate.Imi trece repede cand observ frumoasa ce o ti de mana.Ii atingi fruntea cu buzele in timp ce in mintea ta s-a scris deja scenariul primului nostru sarut.Simt asta,se citeste in ochii tai.Tajesti de mult la momentul acela,la fel ca mine.Blonda splendida cu parul cret nu te scapa din ochi nici o secunda.E si normal.Prea multe in comun,putine diferente.

Puteam fi impreuna chiar ATUNCI,poate chiar si ACUM,dar nici unul nu isi asuma riscul.Curajosi unul pentru celalat,sau mai bine zis impreuna,LASI cu tot ce ne inconjoara.

Ne-am semnat sentinta,ne-am asumat cosecintele faptelor noastre,motivate sau nu,am indurat impreuna cum fiecare isi ducea crucea alaturi de altcineva.Asta ne e destunul.

Un vers celebru spunea "God sent on Earth 2 angels.Me to love you,and you to love me back".Ma idreb daca Dumnezeu s-a gandit ca Diavolul s-ar putea indragosti vreodata de Zana cea Buna.Daca nu,sunt sigura ca i-ar placea sa ne auda povestea.

gossip?maybe...not!

Ti-e dor?Mi-e dor?Ne e dor!!!!

Nu stim de ce,poate de tot ce a fost,poate de prieteni,poate chiar de propria persoana,pe care am lasat-o in urma,am uciso,am ingropato si pe care vrem sa o uitam.Dar oare vom putea vreodata??

Ai fost copil,da!Si e adevarat,te bucurai.Credeai in printese,regi si magie.Acum ai crescut,crezi in interese proprii,lipsa de scrupule si ierarhie sociala.Nu e doar o diferenta ca de la cer la pamant,e o alta lume.

Iti convine?Asta e ceea ce cautai?Stai acolo impietrit si vezi poate pentru prima oara realitatea.Te-ai lovit de zid si ghici ce: te doare. Vezi in sfarsit ce e aia durere.Si mai vezi ceva...cat de usor poti sa pierzi totul.

Dezamagirea-i nasoala stiiiiu si asta dar...who cares?? Esti printul basmului,binele invinge intotdeauna nu? Nu spune ca ti-ai pierdut farmecele,ca nu mai poti manipula lumea. Te asteapta o lume noua esti gata sa o infrunti??

Unii,altii...

O doamnee.Ati observat si voi ca abia asteptati sa vina vacanta de vara?? Gen "wow ce taree.Fara nebuna aia de geografiee sau profu de mate care pute 24/24 (si rau frate)" si dupaia cand te vezi in vacanta iti vine sa te iei cu mainile de cap.Aceleasi cacaturi in fiecare zi.Si ma refer si la prietenii aia buni cu care vorbesti pana la 5 dimineata la telefon si niciodata nu se epuizeaza subiectele.Ramai si fara ei frate.Din diferite motive pleaca.Care pe unde ajunge pe lumea asta.Si chiar le simti lipsa.Genu ala de tipi cu care razi 5 minute la o gluma buna (sau cand faci misto de cineva) si dupa 3 zile cand iti aduci aminte,razi cu aceeasi pofta.

Si mai e o categorie de prieteni.Aia de care pur si simplu nu poti sa te indepartezi.Cu care ai vorbi non stop.Care daca nu iti raspund la telefon intri in panica si te rogi sa nu fi patit ceva(cu toate ca de cele mai multe ori sunt bine mersi acasa in pat). Care atunci cand ii vezi te faci mica si nu poti sa zici nimic,si desi nu esti o persoana foarte timida,preferi sa taci si sa te uiti (zambind pe sub mustati de ce pot sa faca).

Si ajungi acasa te gandesti la ce s-a intamplat toata ziua si razi bineinteles.Te intreb daca maine va mai fi la fel,desi cunosti raspunsul,same shit.Si el,corbul ratacit prin cizma,ce face?O fi bine??

Adu-ti aminte ce am fost si gandeste-te la ce vom fi.Sa nu uitam ca toate s-au terminat cu inversul cuvuntului cu care au inceput.Nu s-au derulat in linie drapta,nici intrerupta.A fost o curba continua menita sa ne preseze,sa ne ademeneasca intr-un cerc vicios al placerilor.Dar acum pana si sferele au colturi.

Buna!..Pa?!

Ma gandeam la noi aseara dupa ce am iesit de la dus,in timp ce ma acopeream cu prosopul fierbinte.

Picaturile de apa ramase fara adapost imi modelau spatele sub forma fetei tale.Imi e dor de tine!...sau nu?!

Pate intr-o zi NOI va fi un nou EU iar EL va deveni TU.Pana atunci insa continui sa imi alimentez sperantele cu amintiri.Fie ele bune sau rele,fie triste sau dimpotriva.Si primul lucru care imi vine in minte este parcul.Banca noastra,aleea noastra,copacul sub unbra caruia ne-am sarutat pentru prima oara.

Nu plang,nu imi pare rau.Regret doar ca nu am facut nimic dupa ce ai plecat.

Totusi.Nu puteam sa te oblig sa ma iubesti.Am nevoie decat sa stiu ca esti bine.

Buzele mi se misca usor in timp ce,pentru a mia oara,citesc in soapta ultimul tau bilet

"Hei,nu vreau sa te superi.Vroiam doar sa iti spui ca ar fi mai bine sa ne despartim.Ar fi mai bine asa.Nu ma cauta dupa ore ca plec cu baietii"

Si dus ai fost.Cu toate cain fiecare zi esti langa mine,te simt tot mai departe.

Ma pot folosi de toti ca sa uit,dar cel care distruge tot ce construiesc (si asa cu greu) atunci cand nu sunt la ore esti tu.

Scriind aceste randuri am realizat:nu am nevoie de tine,ci de idealul masculin pe care mi-l formasem,si in care credeam datorita tie.Prin tine traiam iluzia existentei baiatului perfect si tot prin tine am distrus-o.

Nu imi pare rau ca ti-am dat sansa sa ma cunosti.Imi pare rau ca nu am fost suficient de bune pentru tine,dar stiu ca pentru altul sunt perfecta...

secunde..

Un moment ciudat va fi atunci cand iti vei da seama ca nu mai esti tu, ca traiesti in trupul tau, dar nu mai simti si nu mai gandesti ceea ce gandeai de mult. Nu stii daca reflexia din oglinda esti cu adevarat tu, sau daca trebuie sa faci o schimbare majora pentru a arata cum te simti in interior. E simplu: te poti simti implinit, o persoana deosebita, demna de toate laudele, sau te poti simti ca dracu' in mijlocul unei multimi care te desconsidera si iti "freaca" palme peste cap... si tot ce poti tu sa spui este "auci" si chiar si asta o spui in gand pentru ca esti total lipsit de increderea in tine. Sunt doua stari pe care toti, fara nicio exceptie, intr-un timp foarte scurt, sau foarte lung, le veti simti pe rand. Si asta pentru ca facem alegeri exceptionale pentru viata noastra, sau dimpotriva, greseli fatale, care ne costa cu dobanda inzecita.Secundele sunt cele mai lungi... mai lungi decat anii, lunile, zilele, orele sau minutele. Nu sunt durabile, nu la asta ma refeream. Dar intr-o secunda ti se implineste un vis, la fel cum intr-o secunda poti sa pierzi persoane dragi. Asa cum in ani intregi nu iubesti, asa intr-o secunda poti sa intri pe usa unui liceu (eu abia astept sa ajung acolo) si sa dai nas in nas cu "cineva".Ma simt de parca mi-am pierdut "harul" de a face pe inocenta. Ma simt de parca... am anumite obligatii... fata de mine. Imi place, dar parca uneori imi doresc doar o cana cu lapte si sa merg pe aleea marginita de stejari, prin ploaia de frunze, spre foisorul in care visam la ce as putea trai... Acum realizez ca desi credeam ca voi ramane mereu o copila, intr-o secunda dorul acestei imaturitati s-a asternut in mine, parca intr-un suflet nou... N-ar fi trebuit sa transform secundele in ore in care am pierdut toate sansele de a ma bucura... de sentimente copilaresti.

Untitled...

Ma uit pe cer si nu mai vad nimic.Parca ieri numaram stelele impreuna si ne faceam planuri.Unde a ramas toata dragostea noastra, serile cand ne plimbam de mana fara sa stim unde mergem.
Am crezut tot timpul ca dragostea iti da dreptul sa gresesti,dar nu si sa distrugi persoana de langa tine.
E ciudat cum se aseamana mai mult cu ura decat cu prietenia:iubim si in acelas timp uram,plangem si cu toate astea belstemam.Ne straduim sa numai calcam stramb si totusi o facem...deschizand rani in sufletul celorlalti.
Spunem cuvinte frumoase,mari.Poate tocmai importanta lor ne face sa gresim si mai mult..
Poate noi nu eram pregatiti pentru asta.
Sti...cand iubesti nu gresesti,nu faci rau,si nici nu astepti sa ti se ofere ceva in schimbul sentimentelor tale.Dragostea e intelegere si respect,pentru orice sau oricare ar fi hotararea celui de langa tine.
Poate asta e motivul pentru care acum scriu,si nu sunt cu tine.Noi si dragostea noastra ne pierdem undeva in infinit,printre rautati si egoisme.
Dar am salvat o frumoasa prietenie ce poate curand va fi suficient de curajoasa sa renunte la timp la un baiat,pentru ceva mult mai pur si important.
Te iubesc.

Azi nimic dar maine totul

Nu stiu ce m-a apucat in ultima vreme,dar am inceput sa fac tot felul de poezii.Si uite ca dintr-o joaca si cu putin ajutor de la Stefi[mersi puiule] a iesit ceva destul de okay
Uitati :

Nu e dimineata
Nu e nici noapte
E ceva ce e mult mai aproape
E speranta toata,
E sentiment divin
Clipele pleaca dar clipele vin

Luna e acolo intre rasfrangeri de zi
O soapta ,doar ea,asteapta tu sa vii
Se zbate intre lacrimi,regrete tarzii
Ora necunoscuta dintre drumuri pustii

Asteapta doar momentul,sa-ti lumineze calea
Sa iti sufle pe frunte zambetul si culoarea
Unor eterne vise,viitoare impliniri
Momente inforite printre cununi de spini

Nu am nimic real,dar am totul in viata
Era un vis aiurea care de dimineata
Imi alina durerea,imi rasfata sufletul
Ce atunci imi era dusman,acum imi este ingerul

Am intalnit curand o dragoste aparte
Trairi nemuritoare care pe timp de noapte
Prindeau aripi,zburau catre ieri
Iubeau,erau iubite,deceptii dar placeri

Ma uit la ochi de roua,la tot ce am avut
Nu realizez ca-i iarna,si roua a trecut
Si buzele-mi se misca,si cred ca am inteles
Iubesc,urasc,am sufllet,gresesc si ma trezesc

No hero in her sky

Aburul se ridica,din ce in ce mai sus...trece de tavan,si isi continua calatoria...
Ii urmaream fiecare miscare,era lent si extrem de gratios.Mi'as fi dorit sa fiu in locul lui... dar eram foarte de diferiti.Avea o calitate:LIBERTATEA.Plutea chinuitor de incet,in comparatie cu ce eram eu obisnuita.
7:45 A.M...Visul imi este spulberat brusc de ceasul enervant primit de la mama.Nu m'as fi ridicat din pat,cu toate astea am facut'o.Casa era goala.Linistea aceea stranie imi soptea toate adevarurile pe care refuzam sa le aud de la alti,poate chiar si de la mine.Timpul nu imi mai permitea sa ma joc cu ceasca de ciocolata fierbinte asa ca mi'am luat ruxacul si am plecat la scoala. Ce ironie...Scoala era chiar cea care imi rapise totul.Prieteni,familie,viata,trup...Cu toate astea ma intorceam la ea,desi in fiecare zi sfarsitul era identic: caprioara moare in ghiarele lupului,umilita si singura.
Ca de fiecare data dupa primul sunet al clopotelului am inceput sa tremur.Nu imi mai puteam da seama daca e obisuinta sau chiar eram mereu atat de speriata ceea ce se numeau "ore" .Tot ce imi doream acum,era sa sparg barielele,sa evadez.Si dintr'o data,mi'a venit in cap imaginea de dimineata.Tremuram din ce in ce mai tare.Peretele crem din bucatarie,urla intr'o liniste mult prea ordonata si fina pentru urechile mele.Am simtit cum ceva cald imi atingea fata.Era de asteptat...lacrimile imi erau mult prea grele,nu le mai suportam inchise intre pleoape asa ca le'am lasat sa imi inunde porii...
Nu mai vroiam decat sa dorm.Era singura perioada cand mai puteam simti ceva.Decat atunci ei erau cu mine... Fluturii ...cei ce ma linisteau de fiecare data... Imi era groaza sa ma intorc acasa,dar in alta parte nu aveam unde merge.Noaptea urma sa fie la fel,si ziua de maine,si urmatoarele,totul se repeta la nesfarsit... dar oare eu mai putea sa rezist??

Anunta-ma inainte sa ma omori

Era ciudat...de obicei ma anunta inainte sa vina,batea la usa iar eu de fiecare data ca un copil mult prea imatur si nesigur ii deschideam.Durea destul de tare sa o vad cum radea de lacrimile mele...cum ma umilea.Inainte sa scad semnificativ in ochii altora,scadeam in ochii mei.Nu mai era vorba de mine cea de fiecare zi,ci de acea persoana pe care multi o stiau dar putini aveau rabdarea sa o descopere.Era vorba de acea inima careia ii era frica sa fie distrusa,si niciodata nu ar fi reusit sa danseze.Era singurul lucru care nu putea sa mi-l fure nimeni,dar nici nu am putut sa il daruiesc.Era sufletul caruia ii era firca de moarte,dar nu reusea sa traiiasca.
Noaptea era dura cu mine,mai ales acum ca ea,dezamagirea,pentru prima oara m-a luat pe nepregatite.Cand in sfarsit aveam pentru cine sa visez,sa respir,sa fiu eu.Am inteles ca iubirea e decat pentru cei norocosi si cei puternici.Dar totusi,de ce noi...de ce tu??