Era ciudat...de obicei ma anunta inainte sa vina,batea la usa iar eu de fiecare data ca un copil mult prea imatur si nesigur ii deschideam.Durea destul de tare sa o vad cum radea de lacrimile mele...cum ma umilea.Inainte sa scad semnificativ in ochii altora,scadeam in ochii mei.Nu mai era vorba de mine cea de fiecare zi,ci de acea persoana pe care multi o stiau dar putini aveau rabdarea sa o descopere.Era vorba de acea inima careia ii era frica sa fie distrusa,si niciodata nu ar fi reusit sa danseze.Era singurul lucru care nu putea sa mi-l fure nimeni,dar nici nu am putut sa il daruiesc.Era sufletul caruia ii era firca de moarte,dar nu reusea sa traiiasca.
Noaptea era dura cu mine,mai ales acum ca ea,dezamagirea,pentru prima oara m-a luat pe nepregatite.Cand in sfarsit aveam pentru cine sa visez,sa respir,sa fiu eu.Am inteles ca iubirea e decat pentru cei norocosi si cei puternici.Dar totusi,de ce noi...de ce tu??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu