Ma gandeam la noi aseara dupa ce am iesit de la dus,in timp ce ma acopeream cu prosopul fierbinte.
Picaturile de apa ramase fara adapost imi modelau spatele sub forma fetei tale.Imi e dor de tine!...sau nu?!
Pate intr-o zi NOI va fi un nou EU iar EL va deveni TU.Pana atunci insa continui sa imi alimentez sperantele cu amintiri.Fie ele bune sau rele,fie triste sau dimpotriva.Si primul lucru care imi vine in minte este parcul.Banca noastra,aleea noastra,copacul sub unbra caruia ne-am sarutat pentru prima oara.
Nu plang,nu imi pare rau.Regret doar ca nu am facut nimic dupa ce ai plecat.
Totusi.Nu puteam sa te oblig sa ma iubesti.Am nevoie decat sa stiu ca esti bine.
Buzele mi se misca usor in timp ce,pentru a mia oara,citesc in soapta ultimul tau bilet
"Hei,nu vreau sa te superi.Vroiam doar sa iti spui ca ar fi mai bine sa ne despartim.Ar fi mai bine asa.Nu ma cauta dupa ore ca plec cu baietii"
Si dus ai fost.Cu toate cain fiecare zi esti langa mine,te simt tot mai departe.
Ma pot folosi de toti ca sa uit,dar cel care distruge tot ce construiesc (si asa cu greu) atunci cand nu sunt la ore esti tu.
Scriind aceste randuri am realizat:nu am nevoie de tine,ci de idealul masculin pe care mi-l formasem,si in care credeam datorita tie.Prin tine traiam iluzia existentei baiatului perfect si tot prin tine am distrus-o.
Nu imi pare rau ca ti-am dat sansa sa ma cunosti.Imi pare rau ca nu am fost suficient de bune pentru tine,dar stiu ca pentru altul sunt perfecta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu