Buna!..Pa?!

Ma gandeam la noi aseara dupa ce am iesit de la dus,in timp ce ma acopeream cu prosopul fierbinte.

Picaturile de apa ramase fara adapost imi modelau spatele sub forma fetei tale.Imi e dor de tine!...sau nu?!

Pate intr-o zi NOI va fi un nou EU iar EL va deveni TU.Pana atunci insa continui sa imi alimentez sperantele cu amintiri.Fie ele bune sau rele,fie triste sau dimpotriva.Si primul lucru care imi vine in minte este parcul.Banca noastra,aleea noastra,copacul sub unbra caruia ne-am sarutat pentru prima oara.

Nu plang,nu imi pare rau.Regret doar ca nu am facut nimic dupa ce ai plecat.

Totusi.Nu puteam sa te oblig sa ma iubesti.Am nevoie decat sa stiu ca esti bine.

Buzele mi se misca usor in timp ce,pentru a mia oara,citesc in soapta ultimul tau bilet

"Hei,nu vreau sa te superi.Vroiam doar sa iti spui ca ar fi mai bine sa ne despartim.Ar fi mai bine asa.Nu ma cauta dupa ore ca plec cu baietii"

Si dus ai fost.Cu toate cain fiecare zi esti langa mine,te simt tot mai departe.

Ma pot folosi de toti ca sa uit,dar cel care distruge tot ce construiesc (si asa cu greu) atunci cand nu sunt la ore esti tu.

Scriind aceste randuri am realizat:nu am nevoie de tine,ci de idealul masculin pe care mi-l formasem,si in care credeam datorita tie.Prin tine traiam iluzia existentei baiatului perfect si tot prin tine am distrus-o.

Nu imi pare rau ca ti-am dat sansa sa ma cunosti.Imi pare rau ca nu am fost suficient de bune pentru tine,dar stiu ca pentru altul sunt perfecta...

secunde..

Un moment ciudat va fi atunci cand iti vei da seama ca nu mai esti tu, ca traiesti in trupul tau, dar nu mai simti si nu mai gandesti ceea ce gandeai de mult. Nu stii daca reflexia din oglinda esti cu adevarat tu, sau daca trebuie sa faci o schimbare majora pentru a arata cum te simti in interior. E simplu: te poti simti implinit, o persoana deosebita, demna de toate laudele, sau te poti simti ca dracu' in mijlocul unei multimi care te desconsidera si iti "freaca" palme peste cap... si tot ce poti tu sa spui este "auci" si chiar si asta o spui in gand pentru ca esti total lipsit de increderea in tine. Sunt doua stari pe care toti, fara nicio exceptie, intr-un timp foarte scurt, sau foarte lung, le veti simti pe rand. Si asta pentru ca facem alegeri exceptionale pentru viata noastra, sau dimpotriva, greseli fatale, care ne costa cu dobanda inzecita.Secundele sunt cele mai lungi... mai lungi decat anii, lunile, zilele, orele sau minutele. Nu sunt durabile, nu la asta ma refeream. Dar intr-o secunda ti se implineste un vis, la fel cum intr-o secunda poti sa pierzi persoane dragi. Asa cum in ani intregi nu iubesti, asa intr-o secunda poti sa intri pe usa unui liceu (eu abia astept sa ajung acolo) si sa dai nas in nas cu "cineva".Ma simt de parca mi-am pierdut "harul" de a face pe inocenta. Ma simt de parca... am anumite obligatii... fata de mine. Imi place, dar parca uneori imi doresc doar o cana cu lapte si sa merg pe aleea marginita de stejari, prin ploaia de frunze, spre foisorul in care visam la ce as putea trai... Acum realizez ca desi credeam ca voi ramane mereu o copila, intr-o secunda dorul acestei imaturitati s-a asternut in mine, parca intr-un suflet nou... N-ar fi trebuit sa transform secundele in ore in care am pierdut toate sansele de a ma bucura... de sentimente copilaresti.